Cand cei doi soti sunt foarte orgoliosi si sentimentul de iubire nu s-a stins…

Laura este mamă singură, cu un băiețel de 9 ani și a solicitat o mediere în timpul desfășurării procesului de stabilire a programului de vizitare a minorului. Cei doi soți au parcurs, în instanță, un divorț zbuciumat, cu probe, martori, pretenții financiare și în tot acest timp, copilul s-a întâlnit doar de două ori cu tatăl lui, care nici nu mai locuiește în același oraș cu mama băiatului. Pe băiat o să-l numim Radu, pentru a pastra confidențialitatea asupra datelor personale și astfel, să rămână doar situația conflictuală si rezolvarea ei prin mediere separată, utilă și altor cazuri.

Laura este o femeie activă care își asumă responsabilitățile profesionale dar consideră că din moment ce acoperă toate cheltuielile legate de întreținerea familiei ei: casă, părinți, educația copilului, acesta nu mai are nevoie constant de prezența tatălui. (?!) Când discutăm un caz, colega mea și eu ne-am obișnuit să nu ne mirăm de ceea ce spun clienții, doar de asta solicită ei serviciile de mediere, ca o a treia persoană să le arate și un alt unghi de vedere a situației lor și, printr-un raționament diferit, să ajungă la o înțelegere cu oponenții. Nu avem nevoie de probe sau de martori, ci doar de rațiune. 

În cazul de față, Laura nu este de acord ca fostul soț să petreacă cu Radu o parte din vacanțele acestuia pentru că asta înseamnă ca Radu să plece în orașul unde locuiește acum tatăl lui. Laura anticipează că așa cum fostul soț nu s-a implicat în viața copilului timp de 7ani, cât au locuit împreună, manifestând răceală și dezinteres în comunicarea cu acesta, tot așa se va întâmpla și pe perioada vacanței. Radu abia dacă își cunoaște bunicii paterni, care sunt ostili față de ea, spune Laura. Cum se va acomoda Radu?!

În convorbirea cu fostul soț, acesta îmi răspundea la întrebările legate de copil, indirect, cam așa: “Eu aș fi vrut să mă întâlnesc cu copilul meu de mai multe ori dar maica-sa nu i-a dat voie, sub diverse motive care erau sau nu erau reale. Ba că este răcit, ba că are antrenament de Karate, ba că este invitat la ziua unui coleg de școală”. “Și din cauza asta nu l-ați mai întâlnit deloc pe Radu, nici macar 10 minute să-l salutați, să-l încurajați înainte de concursul de karate sau să-i urați petrecere frumoasa?!”, am întrebat eu. “Nu, doamnă, în condițiile în care fosta mea soție găsește tot felul de subterfugii pentru ca eu să nu-l pot lua la plimbare și să nu fiu câteva ore măcar, singur cu el! Este obsedată de control. De aceea vreau să stabilim un nou program de vizitare și în vacanță să-l iau la mine.”

Când cei doi soți sunt foarte orgolioși și sentimentul de iubire nu s-a stins, rațiunea își face cu greu loc printre trăirile negative, ca ranchiuna și competitivitatea. Acestea își pun amprenta pe raționamentele referitoare la relația lor dar, din păcate distorsionează și raportul lor cu copilul. Acesta devine o piesa importantă în jocul de strategie a foștilor soți, din dorința de a se submina unul pe celălalt!

Am pus abrupt o întrebare amândurora, în convorbiri separate: “Vă rog să facem un exercițiu de imaginație: dacă s-ar întâmpla un eveniment nefericit și copilul ar fi spitalizat, ați mai sta pe gânduri dacă să veniți să-l vedeți sau dacă să-l lăsați cu tatăl lui?!” Din fericire, răspunsul lor a fost: “Nu, bineînțeles” Deci rațiunea și iubirea față de copilul lor funcționau, în condiții de criză ar fi fost acolo, umăr la umăr, pentru ca cel mic care ar suferi fizic, să aibă suportul afectiv din partea celor mai dragi persoane. “Atunci vă propun să găsiți un program, fiecare cum poate, e dreptul copilului. Respectați-l!”