Exercitii de comunicare

Ce ne facem dacă nu știm să relaționăm echilibrat cu cei din familie, colegi de școală, de serviciu?! Unii dintre noi ne izolăm și, în loc să ne găsim prieteni, le interpretăm în mod eronat faptele, ne socotim nedreptățiți și atunci devenim victime. Trăim într-un vârtej de schimbări care ne atrag în situații de viață cu totul imprevizibile, de ordin profesional, social, politic, economic, emoțional. Neliniștea din viața particulară este, însă, sentimentul cel mai greu de suportat. Avem nevoie de înțelegere, de susținere, de observații obiective și imparțiale și, în plus, de confidențialitate, în rezolvarea conflictelor .

commCazurile pe care le prezint în această rubrică au toate datele personale fictive, pentru a rămâne doar conținutul util celor care trec prin situații similare .

Domnul F. este o persoană activă, are o afacere pe care o conduce de câțiva ani dar faptul că nu se mai înțelege cu soția lui îl face să fie mereu încordat și neliniștit. A solicitat o mediere între el și soția lui, pentru a lămuri dacă divorțul este soluția care ar pune capăt zbuciumului în relația de cuplu și dacă băiatul lor ar fi astfel protejat de discuțiile în contradictoriu și de continua înfruntare dintre cei doi părinți. Omul spune că nimic nu merge bine, nici în familie, nici în afaceri. ”Vă rog să vă liniștiți și să-mi răspundeți la o întrebare: dacă am separa complet viața dumneavoastră de familie, de activitatea firmei, ați putea să vă concentrați pe soluțiile de revigorare a afacerii?!” ” Cred că da dar soției mele îi pasă doar de copil, sunt atât de dezamăgit încât la firmă sunt ineficient, nu mai am motivație.” ”Înțeleg că prioritatea dumneavoastra acum, este liniștea în familie” am convenit.

Procedura medierii mi-a permis să discut și cu soția domnului F. După părerea ei, acesta este interesat exclusiv de bani și de modalitățile de a-i produce, având grijă să-i amintească deseori, că fără el, ea ar fi ”o muritoare de foame” și că ceea ce câștigă ea la firma de asigurări nu poate fi considerat un venit decent. Doamna F. mi-a spus că se simte umilită de discuțiile astea , care au loc și în fața străinilor și că ceea ce este mai rău, el este aproape absent în viața copilului, cu care petrece foarte puțin timp .

La întâlnirea cu amândoi soții, ea a întârziat vreo 40 de minute, ceea ce a alimentat concluzia, din partea soțului, că doamna F. nu are intenția de a îmbunătăți situația între ei. Observațiile lui erau mai mult expresia unei mâhniri, a unei interpretări pesimiste, pur subiective. Soția lui a venit, și-a cerut scuze și a explicat că la școală a trebuit să stea de vorbă cu învățătoarea, care i-a semnalat că băiatul lor este apatic, se izolează de ceilalți copii în pauze și performanțele lui școlare au scăzut.

În fața mea stăteau doi oameni care dădeau dovadă de responsabilitate în viața de familie doar că între ei era o competiție inutilă pentru a-și demonstra unul altuia superioritatea; el, financiar și ea, în privința educației copilului. ”Credeți că dacă divorțați, confortul psihic individual și calitatea vieții dumneavoastră, vor crește?! Vă propun să-mi răspundeți data viitoare, timp în care v-aș ruga să eliminați, din conversațiile pe care le aveți zilnic, competiția și în locul ei, să puneți respectul și iubirea, de câte ori veți dori să vă exprimați grija față de celălalt.” În familie, pentru a funcționa ca o echipă, este bine să schimbați competiția cu cooperarea și superioritatea cu iubirea.