Repatrierea si problemele ei

Adrian este unul dintre românii care au plecat în Spania și au muncit acolo 7 ani în constructii. În ultimul an nu a mai găsit de lucru și s-a întors în țară. Este în vârstă de 40 de ani, căsătorit și are un baiat în clasa a VII-a. „Am venit cu baiatul mai devreme de începerea anului școlar, să se acomodeze și am rugat o profesoară să îi predea gramatica limbii române și operele literare ale câtorva scriitori români. Băiatului nostru, Horia, i s-a părut nedrept să îl chinuim cu un program mult mai încărcat decât la școala unde învăța, să îl despărțim de prietenii lui și să nu-i dăm șansa de a urma liceul în Spania. Eu știu că are dreptate dar situația noastră financiară era demult precară, trebuia să ne hotărâm să revenim.”

O emigrare produce efecte în timp, părinții sunt nevoiți să se acomodeze, să comunice într-o limbă străină, să se adapteze la un alt mod de viață, impus de cultura țării respective și de regulile sociale scrise și nescrise pe care trebuie să le asimileze pentru a-și atinge obiectivele personale. La vârste mici, copiii se pot integra mai ușor în cartier, la grădiniță sau școală și adaptarea este firească, vorbesc fluent limba țării unde s-au stabilit părinții dar și limba maternă.

„Dumneavoastră l-ați consultat și pe Horia, înainte să luați hotărârea de a reveni în țară?” am intrebat.

„Da, i-am explicat care este situația noastră financiară și că nu ne mai descurcăm cu câștigul pe care îl realizăm în Spania. Măcar acasă nu plătim chirie și am putea să începem o mică afacere. El a înțeles că asta este o etapă mai grea și că trebuie să o depășim cumva” mi-a răspuns tatăl lui Horia.

„Eu înțeleg din ceea ce-mi spuneți că hotărârea dumneavoastră era deja luată, doar l-ați determinat pe Horia să vă susțină decizia și să coopereze pentru a vă redresa financiar. Nu uitați că ați mai hotărât o dată fără el, când ați plecat din România. Atunci el era mic și nu putea să aibă o opinie dar s-a descurcat foarte bine, evaluarea lui școlară o dovedește. Acum, însă, îi cereți să facă un efort de adaptare conștient, să se rupă de mediul în care s-a dezvoltat și, exact la vârsta la care își construiește identitatea socială și are mai multă nevoie de stabilitate, el se confruntă cu o nouă schimbare majoră.”

„Doamnă, am un singur copil și vreau tot ce-i mai bun pentru el. Nici nu mi-am închipuit atunci când am plecat în Spania că voi fi nevoit să revin acasa mai devreme de pensie. Și pentru mine a fost grea hotărârea asta dar nu aveam de ales. Horia însă s-a închis în el și nu mai comunică cu noi decât formal. „

„Cheia este la dumneavoastră, pentru că trebuie să-l motivați. Astfel va avea și el un obiectiv personal pentru care sa merite efortul cerut de exigențele învățământului românesc. De exemplu, să-l susțineți să aplice pentru o bursă la un liceu din Spania sau altă țară și atunci rezultatele lui din Romania au relevanță la acceptarea cererii lui. În felul acesta, lui Horia îi revine responsabilitatea de a pune și el umărul la formarea lui intelectuală, având chiar ocazia să cunoască oamenii din țara lui, modul de viață, obiceiuri și să-și umple un gol cultural, pe care îl resimt cei care sunt educați într-o țară de adopție și nu cunosc literatura, arta autohtonă în general, geografia și istoria, fără de care este foarte greu să-și definească identitatea și apartenența la două culturi. Asta înseamnă deschidere. Nu trebuie să vă simțiți vinovați că nu ați putut să vă gestionați situația financiară mai bine, ci luați partea bună a lucrurilor.”