Trei principii de comunicare și relaționare în familie

Fiecare dintre noi, atunci cand ne hotărâm să ne căsătorim, avem o serie de principii, valori, deprinderi, cerințe, așteptări de la celălalt (pe care le considerăm a fi normale) și multe alte convingeri, percepții și uneori chiar ciudățenii, pe care le aducem în noua familie.  Toate acestea țin de educația pe care am primit-o în copilărie, de climatul în care ne-am dezvoltat, de caracterul nostru, atitudinea de viață și  influențează  comunicarea în relația pe care o stabilim cu partenerul/partenera de viață.

În urmă cu ceva timp am primit o solicitare de consiliere în rezolvarea unui conflict familial, în care erau implicați frații celor doi soți, cumnatele și părinții acestora. Pe scurt, familiile celor doi tineri se implicau în viața lor, sub diverse forme (de la sfaturi culinare și financiare, la interpretarea unor afirmații și fapte) astfel că tinerii se întrebau ce trebuie să facă mai întâi: să-i împace pe cei din familie sau să se înțeleagă ei doi asupra unor aspecte apărute în viața de cuplu și apoi să-i liniștească pe cei dragi, pentru a nu  dezlănțui un scandal din care, de obicei,  toată lumea iese șifonată.

Pentru că am și experiența de profesor, știu că părinții renunță greu la autoritatea și influența pe care o au asupra copiilor și cu toate că de cele mai multe ori le vor binele, părinții caută să mențină relația cu fiii și fiicele lor (deveniți adulți) prin manipulare afectivă: condiționări de genul: ”nu  mai ai ce  căuta acasă până nu alegi, ori ea/el, ori noi! ”, impuneri și etichetări cum ar fi: „ Dacă te împaci cu ea/el, ești un fraier/fraieră, arată-i cine este șeful în familie!” și oferte și promisiuni de bunătăți, bani, timp liber, etc, ceea ce face ca cei tineri să fie dependenți de părinți, deci aceștia au dreptul la opinie și decizie în familia lor.  Interpretările faptelor petrecute într-o familie cu mai mulți membri pot fi cele mai nocive, prin semnificația negativă pe care o dau (voit sau nu) cei care le formulează în mod tendențios la adresa unuia sau altuia.

Atunci când avem o dispută în cadrul familial, ar fi bine să ne cunoaștem bine pe noi înșine, în raport cu ceilalți: rolul nostru este în funcție de calitățile pe care le avem, fiecare.  Unii sunt mai organizați, sunt atenți la detalii, alții au inițiativă, pot să rezolve rapid situațiile, unii sunt concilianți, alții colerici, etc. Cei care sunt predispuși să se enerveze, să lase totul baltă, să se simtă jigniți și să fie supărăcioși trebuie să știe că mai devreme sau mai târziu, vor fi evitați, vor fi refuzați și vor afla ultimii veștile, pentru că reacțiile lor creează momente dificile și devin dezagreabili.

Toate aceste aspecte țin de comunicare și relaționare în familie. Dacă ținem cont de trei principii, echilibrul emoțional se poate construi și poate fi suportul pentru o evoluție benefică tuturor:

1.Copiii să-și respecte părinții dar și aceștia trebuie să le arate respect, lăsându-le spațiul necesar intimității conjugale, încrederea în capacitatea lor de a se maturiza în timp și afirmarea aprecierii lor.

2.Tot ce afirmăm trebuie să fie amabil, adevărat și necesar. Cum ieșim din această schemă simplă, fie că este o supoziție, o glumă, o insultă, o etichetare, o răutate, etc., putem să declanșăm un conflict.

3.Iubirea, respectul și îngăduința unuia față de celălalt, sunt ingrediente atât de  necesare în căsnicie!