Coaching si managementul conflictelor adolescenti-parinti-profesori

„Un om care se simte apreciat, va face intotdeauna mai mult decat te astepti de la el.”

Fiecare dintre noi a avut macar o data satisfactia de a fi apreciat pentru un efort, un obiectiv indeplinit, o experienta dusa la bun sfarsit, cu rezultate neasteptate.

Atunci cand cineva iti acorda incredere, simti o sustinere pe care te sprijini, dar de fapt, chiar tu esti cel care face progresele ( in munca si in viata ta) bazandu-te pe fortele proprii. Poate nu stim toti care ne sunt fortele proprii: calitatile noastre si trasaturile de caracter sunt cele care ne ajuta sa mergem inainte, in viata. Dar asta ne propunem sa aflam in atelierul de coaching si managementul conflictelor:

Plecam de la convingerea ca orice tanar are nevoie de autoafirmare dar are si dorinta de evolutie si atunci vom exersa tehnici care stimuleaza un mod de gandire optimist, constructiv si rationamente care ne ajuta sa intelegem cum ne generam problemele si cum am putea sa cream solutii la acestea.

Din categoria problemelor, in familie sau in mediul scolar si profesional, neintelegerile devin conflicte, care conduc la o risipa de energie si eficienta, pentru ca atentia tuturor este indreptata inspre infruntarea celor implicati, uneori violenta verbal si fizic. Reactiile lor, schimbul de replici care are loc intre acestia, constituie subiecte pentru conversatiile in grupurile de colegi si ascutirea relatiilor dintre ei au drept consecinta scaderea randamentului si a calitatii muncii, deci creste riscul de esec. in viata de familie ar fi bine sa se stabileasca necesitatea ascultarii celuilalt, pentru a putea sa ne simtim (atat parintii, cat si copiii) respectati si sustinuti. Daca nu sunt bani pentru un sprijin financiar, atunci macar sa gasim timp sa-i ascultam , sa-i incurajam si sa credem in sansele copiilor.

Jocul „Ce era scris pe bilet?!”

Neintelegerile provin mai ales din comunicarea inexacta, inadecvata, agresiva, malitioasa, tendentioasa, manipulatoare, sfidatoare, etc., intre cel care comunica si cel care receptioneaza mesajul continut. Activitatile atelierului propun abordarea non-violenta a conflictelor cauzate de factorii enumerati mai sus. Aceasta abordare presupune formarea unor abilitati de baza de comunicare, chiar in situatii de dezacord.

Conflictul poate fi redefinit ca o problema reciproca, plecand de la ipoteza ca daca partile implicate intr-o situatie conflictuala ar avea o atitudine de cooperare si nu de competitie, una fata de cealalta, solutionarea ar avea mai multe sanse sa fie un proces constructiv. (Deutsch, Morton, 1998b. Solutionarea conflictelor constructive. Principii, instruire si cercetare)

Film de animatie – videoproiector

Prin comunicarea asertiva reusim sa aplanam conflictele pe care le-am putea avea cu ceilalti. Astfel, in loc sa spunem acuzator : ”Tu ai facut , tu ai gresit, nimic nu faci bun, esti varza, la nimic nu te pricepi, nu pot sa am incredere in tine deloc, tu sa taci …etc.,” putem inlocui formularea care atinge orgoliul celui acuzat si il umileste, cu un alt mod de a-l face sa coopereze ( daca vrem sa coopereze, or daca vrem doar sa-l denigram, folosim insulte si atunci nu schimbam nimic).

Exercitii practice de recadrare.

Filmulet despre atitudine non-violenta si recadrare.

Resursele noastre interioare, increderea in sine, pozitivitatea, atentia, empatia si educatia de a duce la bun sfarsit proictele asumate, cu experientele lor, reprezinta factorii de baza in evolutia copilului, care invata sa fie responsabil si sa se comporte astfel in toate situatiile de viata, treptat.

Deciziile adolescentului sunt marcate de increderea sau neincrederea, rabdarea sau violenta, incurajarile sau indiferenta pe care i le-am aratat, noi, parintii, inca din copilarie. Calitatea vietii are componenta stimei de sine definitorie, tocmai pentru ca se construieste in timp, este suma trasaturilor de caracter si a imaginii proprii care il insotesc in fiecare clipa.

Joc ACRONIM

Modificarea comportamentelor individuale ale adolescentilor spre o comunicare mai eficienta si o rezolvare constructiva a conflictelor, se poate realiza cu suportul mediului scolar si familial. De aceea, la activitatile propuse la acest atelier este important sa fie implicati, alaturi de elevi, parintii si profesorii.

Mediere, Facilitare sau Coaching?!

1.Un barbat bolnav de cancer incearca sa-si convinga sotia sa nu divorteze, de dragul copilului

2.O femeie de 59 de ani vrea sa stabileasca un acord scris, cu sotul ei, prin care sa-l responsabilizeze pe acesta, pentru a le returna fiicelor lui, o suma de bani pe care o cheltuise si care le revenea lor.

3.Un manager la o companie unde lucreaza majoritar femei, ar vrea ca ele sa nu se mai certe dar nu stie cum sa coopereze cu ele si ce strategii sa aplice pentru a le motiva sa se implice in activitatea de productie, ca sa aiba randament.

4.Sot si sotie sunt trimisi de instanta la mediere, pentru a negocia un plan parental privind custodia minorilor, cu cat mai multe detalii, ca un fel de cod de bune practici.

Deci, totul se reduce la o mai buna comunicare relationala. Cu cat ma confrunt cu situatii de conflict, cu atat mi se pare ca rationamentele simple si logice, centrate pe problema care trebuie rezolvata, sunt cele mai eficiente pentru ca oamenii sa se inteleaga intre ei. Daca, insa, cel putin unul respinge solutiile propuse de partea/partile aflate in conflict, pentru ca este stapanit de furie sau de dorinta de razbunare, atunci toate argumentele sunt zadarnice si intra in functiune „metoda”: nici eu nu obtin nimic dar nici celalalt, pe principiul: „mor cu el de gat”. si nu sunt putine astfel de situatii.

Fie ca primesc o solicitare pentru mediere, facilitare sau consiliere de tip coaching, in probleme de managementul conflictelor, abordarea mea este aceeasi: imi manifest empatia si deschiderea pentru a percepe corect contextul in care se afla persoana care parcurge o situatie dificila de viata iar eu o incurajez sa-si puna in valoare calitatile pentru a o rezolva singura sau impreuna cu persoanele aflate in conflict. Rolul meu, in raport cu clientul, nu este sa-l judec, sa il acuz, sa-l cert, asa cum se asteapta cei mai multi si nici sa-i pun un diagnostic – pentru ca nu am competente de psiholog clinician. El nu vine la mine pentru ca ar putea fi bolnav. Rostul meu, in relatia cu clientul, este, in princpal, acela de a-l sustine, de a-l incuraja, de a-i demonta rationamentele care il impiedica sa-si urmareasca obiectivele prioritare, sa si-le formuleze mai clar, sa gasesc cele mai potrivite argumente pentru ca el/ea sa aiba incredere in sine si sa relationeze cu colegii sau prietenii, pentru facilitarea integrarii lui, in mediul familial, profesional, social. Coaching-ul face posibila optimizarea potentialului uman. in mediul organizational, aceasta metoda conduce la motivarea si implicarea personalului, in directia obtinerii rezultatelor si a calitatii muncii, notabile si masurabile.

Daca responsabilitatile mele sunt indeplinite, atunci solutiile la tensiunile sau conflictele generate anterior pot fi gasite cu mai multa usurinta de client, impreuna cu celelalte persoane implicate in disputa. Propunerile lor de solutii pot fi discutate si negociate intr-un cadru mai larg (mediere) si intelegerea lor poate fi detaliata, punct cu punct, cu precizari specifice, legale, sub forma unui acord. Conform legii medierii, acest acord poate ramane ca un inscris pe care cele doua parti se obliga sa-l respecte de buna voie (asa cum a fost semnat) dar poate fi si incuviintat in instanta de judecata, devenind astfel titlu executoriu.

Revin la cele patru situatii conflictuale de la inceput. Trei dintre acestea s-au incheiat cu acord, ba mai mult, am primit si feed-back-uri pozitive de la cei care au apreciat directionarea si clarificarea obiectivelor lor, spre o intelegere avantajoasa pentru toti. Cealalta, insa, isi urmeaza drumul ei sinuos, in instanta. Unul dintre soti nici nu vrea sa auda argumentele sau solutiile celuilalt.